Pe urmele Regelui Carol I, la Gastein. Unde se tratau principii, regii și împărații Europei?

Bad Gastein. O staţiune balneară, în Austria, aflată cam la aceeaşi altitudine cu Sinaia. Un loc pitoresc, în inima Alpilor, pe vechea vale romană a Gastunei, care, la altitudinea de aproape 1000 de metri, mi-a amintit de Sinaia românească. „O Sinaie” mai mare, cu clădiri mai impunătoare, mai cosmopolită. Un orăşel care, ca şi staţiunea de pe Valea Prahovei, poartă urmele paşilor unui rege român. La Bad Gastein şi-a petrecut patru veri la rând Regele Carol I. Un loc din care-i scria fratelui său Leopold, la Sigmaringen, pe 21 august 1904: „Sper ca această cură să-mi fie de folos (…). Vremea este frumoasă şi caldă, iar furtuni de scurtă durată răcoresc atmosfera. Fac doar plimbări mici, căci n-am voie să mă obosesc, dar zilnic mă văd cu diferite persoane venite aici la cură. (…) D. Sturza va veni miercuri şi îmi va aduce noile propuneri ale guvernului german”… (acest scurt citat din lungile scrisori purtate între cei doi fraţi e un prilej bun să amintim munca titanică a lector univ. dr. Sorin Cristescu, care a cercetat aceste scrisori la Sigmaringen, le-a tradus şi le-a publicat într-o carte impunătoare: „Scrisorile Regelui Carol I din arhiva de la Sigmaringen”, Editura Paideia).
Dar să ne întoarcem în trecut şi să urmărim cronologia celor patru veri de balneoterapie ale regelui României pe valea Gasteinului. 

Supa de rădăcină de pătrunjel din Gastein

O întreb pe Stefanie Mayr cât de veche crede ea că este reţeta de “Schaumsuppe von der Petersilienwurzel” – adică: supă-cremă de rădăcină de pătrunjel. “A…! Foarte veche! O găteşte şi mama! O găteşte şi bunica! Am crescut cu supa asta!”… Steffi e de-acolo, din împrejurimile Gastein-ului (vechea Gastuna romană, apărată de înălţimile Alpilor austrieci), şi ştie o mulţime de reţete tradiţionale (“îmi place să gătesc, dar mai am încă multe de învăţat”, îmi mărturiseşte ea, “garnisindu-şi” cuvintele cu un râs molipsitor).

Pentru început, aici, la “Aqua”, restaurantul din incinta Alpentherme, în Bad Hofgastein, îmi recomandă tradiţionala supă de rădăcină de pătrunjel (mai mult o spumă, decât o cremă; “schaum”, deh…), cu felii subţiri-subţiri dintr-o carne de vită afumată tot în stil tradiţional şi cu ulei de seminţe de bostan. “Schaumsuppe von der Petersilienwurzel mit Tafelspitzstreifen und Kernöl” este, de fapt, numele întreg al felului de mâncare, adus la masă într-o prezentare rafinată, demnă de un restaurant de 5 stele (asta în ciuda faptul că ne desparte, de centrul de Spa, o simplă fereastră de sticlă, prin care vedem “vacanţierii” înotând în piscinele cu apă termală – una acoperită, cealalaltă în aer liber, cu marginile “tivite” cu zăpadă şi vedere directă la munţii de gheaţă). Steffi – o să vorbim mai multe despre ea într-un alt articol – e cel mai bun promotor al imaginii regiunii Gastein. Ştie o mulţime de informaţii – cultură, istorie, folcor, terapii, turism –, dar mie-mi place mult pentru că mă-ndrumă într-ale bucătăriei locale.

Vindecări miraculoase cu aur şi radon

La Bad Gastein, durerile de “şale” ale Occidentului sunt tratate de un fizioterapeut de origine română
Când aurul Daciei n-a mai ajuns pentru a mulţumi toată lumea romană, gonacii Imperiului au trecut munţii, în Nord, chemaţi de legendele “pântecului de aur” al Alpilor. N-au găsit Cornul Abundenţei, dar nici capul nu şi l-au pierdut, întorcându-se la Roma cu vestea cea bună că, între Sonnblick şi Ankogel (pe Valea Gastein din Austria de azi ), “ceva aur ar fi”… Exploatarea metalului galben a pornit şi, curând, între Valea Gastein şi Roma, prin pasul Mallnitz, carele cu roţi de lemn s-au urnit să transporte aurul din a cărui strălucire Cleopatra alegea linia modei timpului său. Nu se ştie cât aur s-a extras, în Antichitate, din pântecele Alpilor austrieci, dar cert e că, în secolul al XVI-lea, după o lungă pauză medievală, “goana dupa aur” a fost reluată. Celebrul Paracelsus a făcut, de altfel, în zonă primele experienţe cu metalul rar, reuşind să-şi adjudece nu doar renumele de alchimist, ci şi pe cel de “invisible man”. Doar într-un singur an, 1557, arată dovezile istorice, din Valea Gastein au fost extrase peste 800 de kilograme de aur pur.

Mai târziu, spun alte documente, însuşi împăratul Franz Iosef lua decizii, “la faţa locului”, privind extracţia de aur. În timpul său, s-a construit o cale ferată care ducea la Salzburg, s-au trecut sub protecţia statului izvoarele de apă termală şi tot atunci s-au pus bazele viitoarei staţiuni balneo-cimaterice Bad Gastein, în jurul cascadei naturale înalte de 340 de metri; e staţiunea în care va sta, pe timpul verii, patru ani la rând, şi regele României, Carol I!

Feng Shui, gastronomie şi schi, pe Valea Gasteinului

Începutul de martie, pe Valea Gasteinului e ca şi sfârşitul de februarie… Adică: plin de zăpadă. O zăpadă albă, densă, care, la lumina lunii şi a felinarele, pare mai degrabă decorul fascinant al unui musical interbelic. Ne aşteptăm să ne sară dinainte o sanie trasă de cai, plină de tineri zvăpăiaţi, roşii în obraji, cântând, fără griji, O-la-riooooo… Înaintăm printre „palele” de zăpadă (ireale, cum spuneam, în lumina gălbuie a lunii; cerul e departe şi stelele-s foarte mici, foarte multe şi foarte sus), coborând spre Dorfgastein (dorf = sat) şi aşteptându-ne să vedem altceva decât fojgăiala de turişti din Hofgastein şi Badgastein, să trăim altceva decât adrenalina coborâtului pe schiuri, pe una dintre părtiile celebrului domeniu Ski-amade.

7 bucătari, 7 bucate, 7 cabane

Clăparii îmi alunecă pe podul de metal, delicat şi mişcător ca o dantelă în vânt, prin care văd, la aproape 30 de metri sub mine, hăul. Sunt pe podul sus­pendat lung de 140 de metri din Valea Gastein, situat la 2.300 de metri deasupra nivelului mării – singurul din Europa situat la o asemenea altitudine. Fotografia lua­tă automat de camera web de la capătul podului va imorta­liza bravura mea. După mine vine un grup vesel de ro­mâni, comentând surprinşi lungimea pistelor de schi – în total, peste 200 de kilometri de piste de schi, legate între ele cu o multitudine de instalaţii. În paranteză fie spus, în Austria de Est, turiştii români reprezintă grupul care creşte cel mai rapid, asta dacă nu îi luăm în considerare pe ruşi.

De aici, de pe vârful Muntelui Stubnerkogel, mergem „sluss” spre cabana Jungerstube, la o ciorbă de hrean cu şun­că de porc. Delicioasă, mai ales că e urmată de carne de că­prioară, vânată chiar de patron, şi de un şnaps parfu­mat… Cabana, cunoscută pentru vinurile de calitate pe care le oferă, face parte din cele şapte cabane alese într-un pro­gram gastronomic pilot: şapte bucătari renumiţi, o par­te dintre ei din regiune – ale căror restaurante figu­rează în ghiduri prestigioase precum Gault Millau –, au creat fie­care câte un fel de mâncare de cabană. „Asta pentru că schi­orii de astăzi vor mai mult decât cartofi prăjiţi şi cârnaţi la ma­să”, după cum ne spune Martin Zeppezauer, cel care  ma­nageriază turismul din Valea Gastein. Aşadar, 7 bu­că­tari, 7 feluri de mâncare, 7 cabane…