Pe urmele Regelui Carol I, la Gastein. Unde se tratau principii, regii și împărații Europei?


Bad Gastein. O staţiune balneară, în Austria, aflată cam la aceeaşi altitudine cu Sinaia. Un loc pitoresc, în inima Alpilor, pe vechea vale romană a Gastunei, care, la altitudinea de aproape 1000 de metri, mi-a amintit de Sinaia românească. „O Sinaie” mai mare, cu clădiri mai impunătoare, mai cosmopolită. Un orăşel care, ca şi staţiunea de pe Valea Prahovei, poartă urmele paşilor unui rege român. La Bad Gastein şi-a petrecut patru veri la rând Regele Carol I. Un loc din care-i scria fratelui său Leopold, la Sigmaringen, pe 21 august 1904: „Sper ca această cură să-mi fie de folos (…). Vremea este frumoasă şi caldă, iar furtuni de scurtă durată răcoresc atmosfera. Fac doar plimbări mici, căci n-am voie să mă obosesc, dar zilnic mă văd cu diferite persoane venite aici la cură. (…) D. Sturza va veni miercuri şi îmi va aduce noile propuneri ale guvernului german”… (acest scurt citat din lungile scrisori purtate între cei doi fraţi e un prilej bun amintim munca titanică a lector univ. dr. Sorin Cristescu, care a cercetat aceste scrisori la Sigmaringen, le-a tradus şi le-a publicat într-o carte impunătoare: „Scrisorile Regelui Carol I din arhiva de la Sigmaringen”, Editura Paideia).
Dar să ne întoarcem în trecut şi urmărim cronologia celor patru veri de balneoterapie ale regelui României pe valea Gasteinului.  Continue reading

Advertisements

Kaiserschmarren – o reţetă şi anecdotele ei

Cred ca e un “defect profesional”: cum ajung la un castel ori un palat celebru (din Romania ori din lume), ma intreb cum se hraneau castelanii, regii si imparatii care au vietuit o vreme acolo. Si, probabil, ma numar printre cei norocosi, caci aflu si raspunsurile. Acum o sa va povestesc cate ceva despre cuplul imperial austro-ungar: Franz Josef si frumoasa Elisabeth, ramasa in istorie cu numele de Sissi.

Despre celebrele “Clatite ale Imparatului” (Kaiserschmarren) circula mai multe anecdote. Una dintre ele spune ca, intr-o zi, un cofetar numit Leopold a venit la curtea imperiala cu o delicatesa obtinuta din ou batut si piure de prune. Imparateasa Sissi a luat o inghititura, a strambat din nas si a impins farfuria. Imparatului i s-a facut mila de cofetar si a mancat el portia de clatite. Cea de-a doua varianta povesteste despre o vanatoare a Kaizerului in Alpi. Franti de oboseala, vanatorii au poposit in coliba unui laptar numit Kaser. Au cerut ceva de mancare, dar omul nu avea la indemana decat clatite. Si cum foamea este un bun bucatar, Imparatului i s-au parut foarte bune. Mai mult chiar, i-a ridicat pe toti cei prezenti in incapere la rangul de “Nobili ai Clatitelor Imparatului”. Continue reading

Birtul austriac în care împărăteasa Maria Theresa şi-a făcut o capelă

O legendă locală spune că, într-o călătorie pe care a întreprins-o în oraşul Radbruch (astăzi situat în Germania), împărăteasa Maria Theresa (1717-1780) ar fi poposit la Sattledt. Ar fi tras atunci la “Hoftaverne Wirt im Holz” (un han şi un birt construite din lemn), unde s-au amenajat pentru împărăteasă o cameră de culcare şi… o capelă (asta pentru că, la vremea aceea, biserica monumentală din Sattledt – construită in anul 1157 – tocmai se renova). In 1957, această parte a clădirii in care s-a aflat capela s-a restaurat şi i s-a conferit rolul pe care l-a avut la trecerea împărătesei (cu toate că apropierea dintre un han şi un lăcaş de cult este neo­bişnuită).

Hanul acela din legendă există şi astăzi. Se numeşte “Voralpenbrau” şi este, de peste 300 de ani, “afacerea de familie” a Herber-ilor. Cu Josef Her­ber, “capul familiei”, am stat şi noi “de poveşti”, intr-o seară de toamnă.
Dacă ar fi să căutăm inceputurile hanului din Sattledt, ar trebui să ne ducem mai departe in istorie, cam prin al patrulea veac de existenţă a… Sfântului imperiu roman de neam german. Şi asta pentru că la ultima restaurare a edificiului au fost descoperite fragmente de zid care se presupune că datează din anul 1345. Totuşi, din documente ştim cu precizie că hanul exista la 1585, când este citat ca fiind unul dintre principalele edificii situate în centrul localităţii. Într-un alt document, mai vechi cu 15 ani, se vorbea despre existenţa în Sattledt a unei “Tafehrn am Holz” (tavernă de lemn), fără a se specifica însă locaţia şi proprietarul. Putem doar presupune că este vorba despre aceeaşi. Continue reading

Gustul Vienei imperiale


Un traseu al savorilor gastronomice din Austria nu poate incepe decat la Viena. Aici gasim concentrata cea mai mare varietate de retete din intreg arealul culinar al Europei Centrale. Anume la Viena s-au adunat, parca, gastronomiile din tari ce compuneau candva Imperiul Austro-Ungar.
De la snitel vienez la gulas unguresc, pana la galustele specifice Boemiei si nenumarate deserturi, toate dau culoare bucatariei “vieneze” – probabil singura din lume care poarta numele unei capitale. Practic, orice restaurant vienez este unul european, cu bucatarie frantuzeasca in proportie de 90%, precum si retete italiene, maghiare, turcesti etc. Gastronomie europeana gasim si in Germania, la Hamburg, numai ca acolo, unde se face doar 80% bucatarie frantuzeasca, multe preparate poarta denumiri locale, desi, sunt tot frantuzesti, un pic mai condimentate, pe gustul germanului. Continue reading

Masa lui Franz Josef

Incoronat la 18 ani imparat al Austriei, iar ceva mai tarziu si rege al Ungariei, Franz Josef este una dintre personalitatile a caror viata s-a transformat cu timpul in legenda. Impreuna cu la fel de celebra lui sotie, imparateasa Sissi, cea care avea sa sfarseasca tragic in urma unui atentat, la Geneva, in 1897, a scris o pagina extrem de importanta in istoria lumii.

Sa intoarcem impreuna prima fila… Era prin anul 1853, cand, la petrecerea de la Bad Ischl, data in cinstea logodnei surorii ei Elena, frumoasa Elisabeth, ramasa in istorie drept Printesa Sissi, l-a cunoscut pe tanarul print Franz Josef, ce trebuia sa-i devina Elenei sot. Din clipa aceea, printul a inteles ca cea alaturi de care vrea sa-si petreaca viata este Elisabeth si a rupt logodna cu Elena, iar la 24 aprilie 1854 cei doi se casatoreau la Viena.

Spre deosebire de sotia lui, imparatul era foarte usor de multumit in ceea ce priveste gustul mancarii, daca ar fi sa-i dam crezare Mariei Thuma, cea care se ocupa de gradinile palatului Schonbrunn.

Din cand in cand acesteia i se permitea sa gateasca pentru imparat. Ea sustine ca “se multumea doar cu cateva bucatele de carne de vita”, care trebuia sa fie insa atat de moale, incat sa poata fi taiata cu lingura. Continue reading

Viena şi frumuseţile ei

Viena este un oraş care te năuceşte cu frumuseţea lui. Turiştii români s-au îndrăgostit de Viena. Ii întâlneşti vizitând castelele şi muzeele, savurând o cafea şi discutând cu prietenii, făcând cumpărături în numeroasele magazine ce se întind de-a lungul vechilor străzi (Mariahilferstrasse fiind un astfel de exemplu) sau pur şi simplu plimbându-se.

Datorită distanţei mici dintre România şi Viena, dar şi a tarifelor reduse la cursele low cost (transportul poate ajunge şi la 50 de euro, dacă biletul de avion este procurat cu câteva luni în avans), Viena nu a fost nicicând mai aproape de noi. Continue reading

„Terlaner Weinsuppe” – supa de vin tiroleză şi principesa-bucătăreasă

Demult, în secolul al XVI-lea, unul dintre membrii Casei de Habsburg, arhiducele Ferdinand al II-lea al Tyrolului (al doilea fiu al kaizerului Ferdinand I şi frate al împăratului Austriei Maximilian al II-lea) a încheiat o căsătorie secretă cu o femeie din clasa de mijloc: Philippine Welser (1527-1580). O tânără frumoasă (considerată, în epocă, una dintre marile frumuseţi ale Europei şi curtată de artişti cu penelul inspirat), inteligentă şi foarte bogată, ea făcea parte dintr-o celebră familie de negustori şi finanţişti din Augsburg.

Căsătoria lor nu a fost acceptată de Casa de Habsburg, fiind considerată una „morganatică”. E şi motivul pentru care Philippinei, deşi se căsătorise cu un prinţ (chiar cu fiul împăratului Austriei), nimeni nu i s-a adresat vreodată cu titlul de „prinţesă”. Abia târziu, după moartea ei, mai ales oamenii din Tyrol, care au îndrăgit-o, au vorbit despre ea numind-o „Prinţesa Philippine”. Continue reading